Dacă Pleci

"Dacă pleci ușa nu o mai închide
Sper să treci poate mîine pe aici"

 

     Cred că mulți din voi deja au recunoscut aceste versuri legendare la audiția cărora mi se ridică părul pe mîini. Dar aș dori să vorbesc nu despre piesă ci despre reflecția acestor versuri în viața mea personală. Sau fiind mai concret, aș dori să i le zic unei persoane dar nu am puterea necesară pentru a o face, și nu mă refer acum la fizic. Această persoană mi-a arătat ce înseamnă fericirea pentru mine, cu ajutorul ei am înțeles care-i felul meu de a fi cu adevărat eu însumi. Și după acele 8 luni petrecute împreună am înțeles că a avut perfectă dreptate acel filosof care a zis că omul nici o dată nu-i fericit la moment, ci doar realizează cît de fericit a fost cîndva.

 

     Nu am degînd să reproșez nimic, nu am degînd să apăs pe jale, am degînd să lupt, și am s-o fac, indiferent de cîte ori îmi vor zice prietenii că nu merită sau e inutil. Am să lupt pentru acel ideal pierdut în timp, în care secundele nu trec și lumea nu se schimbă, și ea frumusețea aia Demonică (cum zice "prea măritul Eminescu") nu îmbătrînește. Că cică de asta se teme știi azi mi-a zis, și ma lăsat fără cuvinte. Cum dragă înger, ești lîngă mine și nu te pot atinge, îți simt mirosul dar nu mă pot iar îmbăta cu acel dulce gust al buzelor tale, cum tu ai putea să te temi de bătrînețe. Acum e cu altcineva și-i zice că-l iubește, așa să fie, să fie fericită doar asta-mi doresc.

 

     După o oră petrecută cu ea azi, așa ca niște amici, i-am zis ceva improvizat, dar cu pretextul că deseori mă gîndesc la asta, și apoi știi tot antrenamentul, aproximativ o oră aflîndumă sub apă cu mine însumi mi-am dat seama cîtă dreptate am avut. Ascult muzica mea preferată pentru a încerca să mă sustrag cu gîndurile de la ea, și să mă reîntorc deplin în acel #TranceFamily din care practic nu am plecat dar oricum. Privesc video-uri cu caracter haios sau să zicem chiar umoristic pe youtube pentru a ascunde acele sentimente în mine, o dată în viață deja o făcusem și mi-a reușit de ce nu mi se va primi a 2-a oară. Dar apoi îmi dau seama mă cît ești de prost, ești atît de prost încît recurgi la acțiuni psihologice de nivelul unui copil de clasa a 7-a (așa vîrstă aveam cînd am făcut-o prima dată) pentru a nu te mai gîndi la ea. Chiar o iubești,prostule chiar chiar chiar chiar chiar o iubești...